COND'EI, condeie, s.n. 1. Unealtă de scris în formă de beţisor, la care se adaptează o peniţă; toc (împreună cu peniţa). ◊ Mânuitor de condei = scriitor (talentat). ◊ Expr. Ca din condei = regulat, ordonat, frumos. A trage condeiul = a încărca la socoteală. Dintr-un condei sau dintr-o trăsătură de condei = dintr-o dată. ♦ Fig. Trăsătură de condei; p. ext. moment, clipă. ♦ (Înv.) Nume dat unor instrumente cu care se scria. ♦ Creion pentru înnegrirea sprâncenelor. 2. Fig. Mod de a scrie bine, îndemânare la scris, talent scriitoricesc. ◊ Expr. A avea condei = a scrie usor (si bine), a avea talent la scris. A o aduce bine din condei = a vorbi sau a scrie cu mestesug; a iesi din încurcătură printr-o întorsătură pricepută a frazei. 3. Par lung care, împreună cu lopata, formează cârma plutei. - Din ngr. kond'ili.
Sursă : DEX'98 (43935)  - Joseph

COND'EI s. v. cuţit, limbă, stil.
Sursă : Sinonime (178608)  - siveco

COND'EI s. 1. v. creion. 2. (rar) stil, (Mold.) plumb. (~ cu care se scria pe tăbliţă.) 3. v. toc. 4. scris, scriitură, (pop.) slovă. (Are un ~ regulat.)
Sursă : Sinonime (178607)  - siveco

cond'ei s. n., pl. cond'eie
Sursă : DOR (234463)  - siveco

COND'E//I ~ie n. 1) Unealtă de scris în formă de beţisor, prevăzut la capăt cu un dispozitiv special pentru peniţă; toc. 2) Creion special folosit la înnegrirea sprâncenelor. 3) fig. Talent scriitoricesc. /<ngr. kond'ili
Sursă : NODEX (329032)  - siveco